Dar nu trebuia!

“You shouldn’t have to.”

Aud asta peste tot: nu ar trebui să explici de zece ori același lucru, nu ar trebui să demonstrezi non-stop că meriți, nu ar trebui să faci salturi mortale pentru cineva care nici nu se clintește pentru tine.

Dar hai să fim serioși: dacă oamenii ar face mereu doar strictul necesar, unde am fi?

Probabil am trăi într-o lume unde relațiile ar fi ca un contract de muncă: opt ore, pauză de masă, fără overtime emoțional.

Cadourile de ziua ta ar fi carduri cadou de 100 de lei de la H&M, iar conversațiile s-ar termina la „bine, mersi, tu?”. Asta în contextul în care conversația nici măcar nu a început. Not really.

Ironia e că nici “bare minimum” nu ne face fericiți, dar nici „above and beyond” până la epuizare nu e sustenabil. Și totuși, de câte ori nu ne-am prins oferind mai mult decât „ar trebui”, doar pentru că așa am simțit?

Eu mă tot întreb: unde e limita între generozitatea care aduce lumină și cea care te lasă fără baterii? Și cât de ok e să accepți minimul altora doar pentru că, teoretic, e „suficient”?

Poate răspunsul e că unele dintre cele mai frumoase momente apar exact atunci când cineva alege să facă ceva ce „nu trebuia”.

Dar dacă tot alegi să faci mai mult, măcar fă-o cu plăcere, nu cu oftat.